3. |
Cultura muzicala în Roma antica |
În ultima vreme nu mai este scris nimic scris despre muzica antica în manuale. Nimeni nu mai vrea sa afle despre acea muzica. Oare ce a însemnat muzica în antichitate?
Muzica, arta a sunetelor, intra în practica omenirii pe o anumita treapta de dezvoltare a acesteia si anume atunci când omul ajunge sa stapâneasca gândirea, sa-si constientizeze actiunile, sa dobândeasca vorbirea articulata. Fiinta rationala, omul da glas sentimentelor sale si le îmbraca în cea mai minunata haina si anume muzica.
Aparitia primelor forme de manifestare este legata de totalitatea factorilor existentei umane de trairile si reprezentarile omului primitiv. Primele practici muzicale au aparut în procesul muncii colective când au fost comenzile, strigatele sau semnele. Mai târziu, din formele rudimentare iau nastere credinte unde spectacolul religios se amplifica si muzica se însoteste cu textul, devenind indispensabile.
 Instrumentele folosite în Roma antica erau cele cu coarde din intestin sau din cânepa care erau ciupite de un arcus. Naiul sau flautul lui Pan era confectionat dintr-o singura bucata de lemn. Un alt instrument folosit era tuba; acesta mai era folosita si de armata pentru a suna atacul sau retrgerea.
Papa Grigorie cel Mare (540-604) initiaza în sec.al VI- lea reforma cântecelor religioase pe care le aduna într-o carte denumita „Antifonar”, pentru a interzice patrunderea pe mai departe a elementelor muzicii populare în muzica de cult. Cântecele din „Atifonar” vor lua denumirea de cântece gregoriene sau cânt gregorian.
Papa Gregorie leaga semnificativ cartea cu un lant de aur care simbolizeaza totalitatea interdictiei de a executa în ritualul de cult alte melodii decât cele cuprinse în „Antifonar”.
Prin acesta scriere as vrea sa deschid ochii tinerilor pentru a citi mai mult despre cultura antica si a afla cum a luat nastere cu adevarat muzica pe care o ascultam astazi.
Dedu Eduard-Gabriel
Liceul „I.H.Radulescu”, Târgoviste
Profesor coordonator: Steliana Petre
Musical Culture In Ancient Rome
Lately there has been nothing written about ancient music in the textbooks. No one wants to know more about it. What did music mean in the past?
Music, the art of sounds, got into human practice at a certain level in its development, more exactly when mankind came to master reason, to become aware of their actions and to gain articulated speech. In this newly acquired state of development, man voices his feelings and puts them in a beautiful shape, in music. The first forms of manifestation are related to the existence of these factors and the representation of the primitive man.
The first musical practices started in the process of collective work, with the need for commands, shouting or signals. Later, out of these rudimental forms developed beliefs, where the religious show becomes more spectacular and music is accompanied by text, thus becoming inseparable.
The instruments used in ancient Rome were the ones with strings from animal intestines or abaca that were pinched with an bow. The pan-pipes or Pan's flute were made of a single piece of wood. Another instrument was the tuba, which was used by the army to signal an attack or a retreat.
In the sixth century, Pope Gregory the Great (560-604) started the reform of religious music that was gathered in a book called “The Antiphonary”, in order to ban other elements of lay music from entering religious music. The songs from the book were called Gregorian songs or Gregorian chants. Pope Gregory tied the book with a gold chain that represented the prohibition to sing during the rituals other songs than the ones that were written in the “The Antiphonary”.
Through this article I want to open the eyes of young people to read more about ancient cultures and find out how music started.
Dedu Eduard-Gabriel
Liceul „I.H.Radulescu”, Târgoviste High school
Coordonator teacher: Monica Besleaga |
BluePink 
